Când copilul devine partener, acest lucru are avantajele și dezavantajele sale uriașe. Poate să mănânce singur, vă indică sau vă spune ce nu-i place, sau ce îl doare, va fi interesat mai mult timp de jucării sau activități. Dar începe să-și folosească capul – nu, nu vreau, nu merg. Ce să faceți și ce să nu faceți, ca să vă comportați corect în cazul primelor manifestări de încăpățânare?
Transformarea din nou-născut în sugar este o graniță mare în viața copilului. Însă o schimbare și mai mare este schimbarea din sugar în copil mic. După împlinirea primului an de viață veți vedea, ce ați reușit în educația, îngrijirea și manipularea copilului, unde ați ezitat și ce ați neglijat. Unele lucruri pot fi remediate, altele cu dificultate (în cazurile cele mai dificile, chiar cu ajutor de specialitate sau reabilitare, de exemplu în cazul ținerii incorecte de mână în timpul învățării mersului sau în cazul utilizării ajutoarelor nesănătoase – de exemplu a premergătoarelor). Însă acum vine perioada în care ar trebui să începeți să vă antrenați nervii rezistenți. Modul în care v-ați comportat și modul cum vă veți comporta cu copilul Dvs. și cu oamenii din jurul său, începe să se oglindească. Da, multe manifestări sunt date genetic, dar dacă copilul țipă și bate cu pumnii că nu vrea să plece din magazinul de jucării, probabil v-a văzut cândva pe Dvs. sau un alt model de adult că ați strigat sau ați lovit cu pumnul în masă de furie. Deci, ce să faceți și ce să nu faceți?
1. Ești un băiat rău, o fată rea
Nu rostiți judecăți și nu etichetați. Mai bine spuneți acum sunt supărată pe tine, pentru că arunci jucăriile pe jos. Și asta nu e voie.
2. Culcă te și stai frumos!
Schimbarea scutecelor și a hainelor este un iad pentru copiii care au învățat să stea în picioare sau să umble și un test de răbdare pentru părinți. Poziția pe spate este vulnerabilă pentru un copil de această vârstă, așa că încearcă să se elibereze din ea cât mai repede posibil. Nu protestați. Schimbați copilului stând în picioare, proptit, de exemplu, de vană sau scaun. Așa îi veți spăla confortabil și fundul.
3. Atunci rămâi aici, merg singură
Orice fel de amenințări, pe care nu le veți îndeplini sunt minciuni. Copiii o să le citească rapid și vor deveni imuni față de ele. Deci, dacă data viitoare nu o să vrea să plece de la locul de joacă, spuneți-i că mai poate să se dea de două ori pe tobogan și mergeți acasă să gătiți împreună masa de prânz.
4. Nu pleci de la masă până nu mănânci tot.
O relație sănătoasă față de mâncare trebuie construită de la o vârstă fragedă. Dacă copilul refuză mâncarea, nu-l forțați în niciun fel și în niciun caz nu-i împingeți mâncarea în gură. Încercați să-i oferiți alternative și rezistați – unii copii trebuie să aibă broccoli pe farfurie și de 14 ori, pentru a-l gusta în sfârșit. Experimentați și cu consistența – unii preferă pireu, alții iarăși bucăți, pe care le pot mușca. Unii trebuie să mănânce cu tacâmul ca să nu-și murdărească mâinile, în timp ce alții nu pot mânca cu el. Respectați acest lucru, veți avea suficient timp să-i învățați.
5. Când ești așa, nu te iubesc
Copilul își poate aminti foarte clar emoția negativă. Până la vârsta de trei ani au nevoie să simtă că lumea este un loc amabil și sigur și că îi iubiți nemărginit. Cu dragostea nu puteți răsfăța un copil, copiii se răsfață tocmai cu înlocuitorii iubirii și a atenției – cu cadouri, favoruri (nu trebuie să-ți aranjezi lucrurile, ești la tata, sau poți să te uiți la povești, tata nu este acasă sau similare). Încercați să numiți cât mai exact emoțiile în fața copiilor – M-ai supărat, pentru că XY. Dar eu te iubesc în continuare.
