Părinți cunosc acest lucru foarte bine – încă nici nu apucă bine să împacheteze copilul lor proaspăt născut în periniță și deja se reped la ei ca un taur furios sfaturile din toate părțile. De la mama, de la tata, de la sora mai mare, de la soacra, de la prietene, de la bunici. Ca să fim corecți, aproape întotdeauna sunt sfaturi bine intenționate, dar care pot face în cap un miș-maș serios. În schimb, ar trebui să ne încredem mai mult în intuiție, să luăm recomandările cu rezervă și să ne păstrăm mintea limpede.
1. Să luăm copiii așa cum sunt
Fiecare părinte are, cel puțin în subconștient, o idee despre ce copil și-ar dori. Nu întotdeauna, mai degrabă niciodată acest lucru nu se îndeplinește. Dacă în mod excepțional acest lucru se îndeplinește, în acest fapt sunt angajați semnificativ tocmai un tată sau o mamă foarte implicați. Faptul că băiatului nostru îi place mai mult să aibă grijă de păpuși decât să repare motorul mașinilor sau că fetei noastre îi place mai mult să joace hochei decât să-și pieptene părul este natural – suntem personalități. Copiii sunt așa cum sunt.
Să o luăm așa. Baza este să le acceptăm manifestările, treptat să le respectăm și la final să îi susținem în această alteritate. Desigur, este altfel în manifestările nedorite – de exemplu, când un copilu este rău și își bate fratele. Chiar și atunci, totuși, ar trebui să luăm copilul așa cum este și nu ar trebui să solicităm un remediu imediat.
În schimb, ar trebui să acceptăm faptul că se bate cu fratele său și să ne gândim, cum se poate schimba acest lucru. Treptat, acest lucru poate fi obținut – cu pași mici, parțiali – va dura mult timp, dar primul pas este să percepem copilul așa, că îi place să se bată. Dacă vom închide ochii, nimic nu se va schimba.
2. Greșelile sunt bune
Cine nu face nimic, nu strică nimic. Așa sună proverbul cunoscut, datorită căruia mulți reușesc să evite greșelile. Deoarece greșelile sunt ceva rău, ceva de care ar trebui să ne fie rușine și în cazul cel mai bun să căutăm vinovăția la altcineva. Dar, fără îndoială, greșelile fac parte din viață și nu are sens să închidem ochii în fața lor. Tocmai dimpotrivă, să le remarcăm, să ne gândim la ele și să ne dăm seama cum să învățăm din ele și cum să le evităm pe viitor, ce ar trebui să ne străduim să facem.
Unii părinți pot considera greșeală și faptul că copilul cade la primii pași și îl prind. O soluție mai potrivită este să permitem copilului să cadă – în primul rând va învăța să cadă corect, ceea ce este foarte important în dezvoltarea lui ulterioară, și în același timp poate învăța din greșeală. Dar trebuie să-i punem întrebarea corectă: „Nu face nimic, ai căzut. Și știi de ce s-a întâmplat acest lucru? Pentru că nu te-ai concentrat, data viitoare vom fi mai atenți.“
3. Cel mai bun ajutor este să nu ajutăm
Imaginați-vă situația, copilul balansează pe un trotuar de înălțime mică și speculează, în apropiere nu se află colțuri ascuțite și nici nimic periculos, deci căderea ar însemna în cel mai rău caz o palmă zgâriată sau un genunchi spart. Deodată, copilul alunecă pentru că a speculat și cade. Veți încerca să-l prindeți sau îl lăsați să cadă?
Din punctul de vedere al confortului și stării de bine imediate părinții vor prinde de obicei intuitiv copilul – să nu plângă și să nu trebuiască să-l calmeze. Pe termen lung, însă, este bine să lăsați copilul să cadă, să-l liniștiți dacă este necesar și apoi să discutați cu el. Datorită acestei metode copilul va învăța din căzătură și va evita astfel de situații. Învățați copiii să fie independenți deja de la vârsta fragedă, pentru că ei sunt oaspeții care se află doar în vizită. Nu o să avem grijă de ei pentru totdeauna.
4. Copiii vor fi așa cum îi vedem
Oh, ești neîndemânatică. Doamne, tu ești leneșă. Vai de mine, ce bine ar fi dacă n-ai fi atât de proastă. Oh, groaznic ce neatent ești. Și acestea sunt cuvintele pe care unii copii trebuie să le audă în viața lor. Dar când ne gândim la asta, ce fel de efect au? Sunt bune pentru ceva, sau mai degrabă îl neliniștesc pe copil și în cel mai rău caz îi permit copilului să creadă că este cu adevărat așa, cum îl vedem? Copilul, în loc să încerce să schimbe această situație, se va resemna cu faptul că dacă părinți îl văd așa, probabil au dreptate.
Cum să schimbați acest lucru? Simplu. Când aveți impresia că copilul este „leneș“, hai să încercați să-l motivați să facă mai mult. De exemplu cu cuvintele: „E bine că până acum te-ai odihnit, dar ce s-ar întâmpla dacă am merge acum la plimbare?“ Este ceva natural că părinții ar trebui să fie un exemplu, pentru că copiii sunt aproape întotdeauna imaginea modelelor lor. În loc de reproșuri inutile este mai bună o critică constructivă completată de motivație și provocarea schimbării.
5. Copiii sunt întotdeauna pe locul doi
Unul dintre cei mai buni bucătari din ziua de astăzi, Enrico Bartolini, a spus că pe primul loc în localul lui surprinzător nu sunt musafirii, ci angajații. Pentru că, dacă există tensiuni în cadrul echipei, aceasta nu are condiții bune de lucru, salariile plătite, nu sunt mulțumiți, ci din contra nervoși, în mod automat aceasta se va transmite oaspeților.
Dvs. sunteți părinte, Dvs. sunteți cel care are grijă de confortul casnic. Acesta este motivul pentru care Dvs. ar trebui să fiți întotdeauna pe primul loc și nu copilul. Dacă Dvs. o să vă simțiți bine, așa se va simți și copilul Dvs. Desigur, acest lucru trebuie abordat într-o măsură corectă, însă în esență este valabil, că pe primul loc sunt întotdeauna părinții, doar după aceea sunt copiii. Are sens, nu?
