Mă numesc Katarina. Am 32 de ani. Nu-mi place să scriu o introducere deaceia mă bucur că a rămas la alegerea mea. Visul meu a fost fie să lucrez în domeniul de creativitate, fie să fiu asistenta medicală. Viața a vrut altfel, sunt un avocat experimentat și lucrez în prezent la o firmă de avocatură. Mă transform în asistentă atunci când am genunchii zgâriați și trebuie tratați. Kitul meu de prim-ajutor este perfect echipat cși onține totul, de la plasturi la medicamente de tratare a laringitei.
În rândul prietenilor mei, sunt cunoscută de multă vreme că am dorit întotdeauna să am o familie mare și cel puțin două fiice. De aceea am doi fii, Iacob (4,5) și Adam (3) și un soț. Cred că discuția despre numărul membrilor familiei noastre o am deja inchisă cu soțul meu din următoarele motive:
Mamă cu insomnie
Locul pentru machiaj – în mașina care stă în parcare
Locul pentru îngrijirea unghiilor – în mașina când stau la un semafor.
Profesiile – mamă, medic de familie, psiholog, profesor, bucătar, brutar, cofetar, femeie de serviciu, croitor, coafor, șofer,amenajator,manager
Orele de lucru – 24 de ore 7 zile pe săptămână
Cea mai frumoasă experiență în viață – un somn neîntrerupt timp de 8 ore.
Soț vulgar
Timpul mediu petrecut ca ajutor în treburile casei – 10 minute
Comentariul de început în timpul sărbătorilor – Îți plătesc o femeie ca să vină să facă curățenie! (???)
Experienta de vacantă – vânzarea unei masini uzate si achiziția unei mașini „noi” second-hand.
Iacob Romanticul
Activitate preferata – A aduna flori pentru mama si jocul pe Elza
Timpul mediu de plâns pe zi – 5 minute
Inițiatorul de luptă cu fratele – 1:100
Testosteron în sânge – 10%
Experiență în vacanță – Urmărirea unei ploi de meteoriți și un comentariu: „Mama, a fost SUPER, MEGA, mai vreau!”
Adam Plângaciosu
Activitatea preferată – plâns și iarăși plâns
Timpul de plans pe zi – 20 ore
Inițiatorul de lupte cu fratele 100:1
Testosteron în sânge: 90%
Comentariul de top pe timp de vacanțâ – „Stelelor, haideți cade-ți odată, vreau sa plec acasă.“
În ultimele luni, mi-am petrecut puțin timp scriind din experiențele mele asupra psihoterapiei parentale cu odraslele noastre, care îmi vor servi mie, lor și bineînțeles, pentru viitoarele lor partenere și copiii lor (avertizare) ca un memorial al copilăriei lor. Mă gândesc / cred / sper că vă puteți regăsi și dvs în povestea mea. Orice asemănare cu copiii și soțul meu este pur întâmplătoare.
Katarina
