Mai mult timp pentru noi, mai mult timp pentru gândurile noastre, mai mult timp pentru toate – în afară de socializare. Și acest lucru a fost adus de măsurile care sunt recomandate și merită respectate în legătură cu Coronavirus. Poate că tocmai acesta este momentul când am putea și ar trebui să lucrăm pentru îmbunătățirea relațiilor cu cei din jurul nostru: partenerul, copiii, părinții, frații, colegii, prietenii și prietenele. La fel ca și în toate – trebuie să începem de la noi. Iată câteva sfaturi cum să priviți și cum să abordați construirea relațiilor. Și nu doar cu cei de care vă pasă și îi iubiți. Deci cum putem să aducem un dram de umanitate și în relațiile complicate?
Nu judecați, dar fiți obiectivi și încercați să înțelegeți
Să condamnăm pe cineva în câteva secunde nu a fost niciodată mai ușor decât azi. Este vina ta, greșeala ta, pentru că ar fi trebuit să tratezi problema diferit – așa sună încheierile pe care au fost construite instanțele noastre. Uneori însă nu este așa. După cum se spune: „Încercați să umblați în pantofii mei.” Tocmai empatia dispare cumva din relațiile interumane. Ce se ascunde în spatele acestui cuvânt? Putem să spunem că empatia este arta înțelegerii, care ne ajută să ne simțim în pielea altuia și, pe această bază, să-l abordăm într-un alt mod, nu rece, distant și judecând.
Însă a fi empatic nu înseamnă că vom renunța la criticile constructive, vom ignora greșelile altora, dimpotrivă, nu ar trebui să uităm de acest lucru. Totodată este important să alegeți cuvintele potrivite în reproșurile sau observațiile Dvs. Pentru ca critica să fie constructivă, deși poate fi și neplăcută, nu ar trebui să doară. Pentru a-i înțelege pe ceilalți, pentru a vă simți în pielea lor, pentru a reflecta în capul Dvs. cum ați reacționa în situația dată și mai ales – că, deși nu pare așa în momentul respectiv, vi se poate întâmpla și Dvs. ceva asemănător. Fiecărui.
Sinceritatea nu trebuie să doară
Deja în rândurile anterioare am subliniat: a fi deschis și a spune adevăr altor persoane, nu trebuie să însemne, că cuvintele noastre îi vor răni, chiar dacă îi confruntăm cu ceva neplăcut. Imaginați-vă situația: fiica vine acasă tremurând că a fost aproape lovită de o mașină pe trecerea de pietoni și se dovedește că acest lucru s-a întâmplat pentru că nu s-a uitat în ambele părți. În loc de cuvintele inutile – în această situație chiar inutile: ”Neîndemânatico! Cum poți să fi atât de neatentă?“ încercăm să folosim ceva mai drăgăstos, ceva, care va arăta faptul că fiica a făcut o greșeală, dar în situația respectivă nu vom exercita presiune.
De exemplu, Cum ar putea să arate? Ce ziceți de aceasta: „Da, sunt fericită, că nu ți s-a întâmplat nimic. Astăzi circulă pe șosele mulți șoferi iresponsabili, așa că cel puțin tu trebuie să fii responsabilă. Data viitoare voi fi fericită dacă măcar tu te vei uita bine. Mai bine așteaptă, pentru că acele secunde nu sunt importante.“ Indiferent dacă este copil sau adult, fiecare acceptă critica, sublinierea greșelilor și sfatul cum să îmbunătățească situația, dacă îl abordăm cu amabilitate, dar în același timp nu ascundem anumite reproșuri. Însă acestea trebuie ambalate cu atenție.
Nimeni nu deține brevet pentru înțelepciune – nici eu
După război mulți viteji se arată. Clișeu și precum multe dintre ele are baze ferme care rezultă din rădăcini justificate. Când un colegul descrie o situație critică pentru el, de exemplu, că era să facă un accident pe drum, mulți dintre noi închid poveste cu o observație inadecvată: Data viitoare o să fi mai atent. Cu siguranță ai depășit în curbă. De ce nu ai schimbat viteza, ai fi mers mai repede? Da, după un anumit timp poate să sune logic și această observație își are locul ei, dar mai bine încercați să o reformulați.
Sau încercați calm să puneți în locul ei o întrebare care îl va conduce pe respondent la același răspuns, pe care i l-ați fi servit Dvs. cu brevetul pentru înțelepciune pe o tavă de argint. Care? Ar putea să arate așa: „Uf, mă bucur că nu ți s-a întâmplat nimic. Și de ce s-a ajuns la această situație?“ În locul sfaturilor batjocoritoare încercați să exprimați susținere, fiți empatici și încercați să vă dați seama, că latura cealaltă a observației Dvs. – chiar și cu percepție corectă – poate mai degrabă să supere în loc să încurajeze. Aceasta nu contribuie la construirea relațiilor, nu-i așa?
Dacă pot, ajut
Să încercăm un exercițiu mic: încercați să vă amintiți când ați ajutat ultima dată gratuit pe cineva din cercul Dvs. de cunoștințe mai îndepărtate sau mai apropiate? Nu trebuie să fie un ajutor mare, nu trebuie să dăruiți nimănui o valiză plină cu lingouri de aur, este suficient mult mai puțin, ca să lăsați o impresie bună la cineva în urma comunicării cu Dvs. Este suficient să arătați puțin efort, interes real față de situație și să promiteți un ajutor chiar mărunt.
De exemplu, când o colegă de serviciu vă spune la lucră că fiica ei suferă de alergie și niciun alergolog nu o poate ajuta. Și întâmplător partenerul Dvs. este alergolog, puteți să sugerați, că veți încerca să-l întrebați și să-i propuneți, dacă în timpul în care bea cafea la lucru nu se va gândi împreună cu colegii ce ar putea să fie. Un lucru mărunt, pe Dvs. vă va costa 5 secunde din timpul Dvs., pe partener probabil puțin mai mult. Dar sentimentul care va veni – mai ales la cel, pe care îl ajutați – este de neprețuit. Și sigur va contribui la construirea relațiilor bune.
Un sfat în încheiere, încercați să abordați pe fiecare în așa fel, încât să lăsați la despărțire o impresie bună. Deci, merită să fiți empatici și uneori să vă mușcați limba. Cuvintele usturătoare ajută doar egoul Dvs.
