Majoritatea nou născuților nu se trezesc la gălăgie. Cu somnul într-un mediu zgomotos sunt obișnuiți din uter – în afara sunetelor din exterior deasupra capului le-a bătut nebunește inima mamei, sângele a curs în artere și nici digestia nu funcționează tocmai în liniște. Cu timpul însă bebelușii devin mai sensibili și mulți dintre ei se trezesc la cel mai mic foșnet, de ce este așa?
Din punctul de vedere al evoluției și al trecutului nu prea îndepărtat somnul în liniște absolută este nefiresc pentru om. Cândva toți dormeau într-o cameră – unii erau treji și păzeau, unii lucrau, alții se odihneau și nimeni nu se plângea, că îl trezește gălăgia. În pădurea de noapte liniștea este o prostie absolută – deoarece tocmai noaptea majoritatea animalelor ies la vânătoare și scot sunete. În plus, dacă dormiți în liniște, înseamnă că sunteți părăsiți, eventual dorm și paznicii Dvs. , iar în acest caz sunteți o delicatesă pentru predatori și nu veți adormi atât de ușor. Deci, cum au procedat strămoșii noștrii, că nu au înnebunit? Și cum au dormit copiii? Și de ce copiii de astăzi au de obicei nevoie de o liniște absolută, eventual sunetele trebuie mascate cu zgomotele albe? Citiți în continuare.
Pentru toate este răspunzător reflexul lui Moro. Acest reflex natural al copiilor se formează deja în uter. Aceasta este exact, când copilul, de ex., schimbă brusc poziția și îndepărtează mâinile și picioarele sau se trezește din somn la mișcările necoordonate ale mânuțelor. Reflexul Moro dispare la vârsta de 4 – 6 luni a copilului. Dispare natural, înseamnă că copilul nu trebuie să se dezobișnuiască și mai ales nu trebui dezobișnuit, nu ar trebui să se împotrivească. Potrivit unor cercetări în aceasta constă întreaga problemă de adormire în liniște. Mulți părinți în efortul de a prelungi somnul copiilor, îi înfășoară în perinițe și le lipesc mâinile de corp, să nu-i trezească reflexul. Acest lucru este natural, în această poziție copilul se simte în siguranță, nici în uter nu a avut loc în plus și întotdeauna când și-a întins mânuțele sau picioarușele, acestea s-au lovit de ceva moale. Însă este important să se lase destul spațiu pentru mișcare în periniță! Copilul să se trezească fin și apoi să constate că se află în siguranță și să adoarmă în continuare.
Somnul bebelașilor nu este neîntrerupt – cu toate că mulți dintre ei dorm toată noaptea, în realitate se trezesc – însă, reușesc să se liniștească singuri și să doarmă în continuare. Acest lucuru nu se referă doar la gălăgie, se trezesc natural la mișcările proprii și așa este corect – aceasta împiedică sindromul morții subite la copii, când aceștia pur și simplu încetează să respire.
Dacă suprimați prematur reflexul lui Moro, urmarea poate fi că copilul nu va putea să adoarmă în cea mai mică gălăgie. Dacă rezistați primele câteva luni și nu veți înfășura ferm copilul în periniță sau înveliș, reflexul lui Moro dispare singur și copilul va fi mai rezistent la gălăgia obișnuită din casă. Și acea investiție se rentează!
