Locul de joacă este adesea un loc mare de practică pentru lumea adulților. Copiii învață cum să stabilească relații (prietenii), învață ierarhia în grup, învață să comunice și își îmbunătățesc abilitățile motorii. Însă important este să știți și Dvs. cum să vă comportați la locul de joacă – deci nicio relaxare tastând telefonul, urmăriți copilul Dvs. și învățați împreună cu el.
1. Cearta pentru jucării sau tobogane
Dacă copiii se ceartă pentru jucării sau tobogane, nu interveniți. Lăsați-i să rezolve situația colectiv. Dacă copilul solicită ajutorul Dvs., spuneți-i că dacă își dorește foarte mult jucăria, să încerce să o ceară băiatului sau fetiței. Însă dacă cearta durează prea mult, vin lacrimile și se apropie smulgerea din mâini, nu vă temeți să arătați compasiunea, dar nu dramatizați inutil. Copilul trebuie să treacă și prin tristețe, furie și sentimentul de nedreptate, astfel încât să poată gestiona mai bine aceste emoții la o vârstă ulterioară.
2. Violența fizică
Hărțuielile și certurile pentru jucării sunt o rutină zilnică în fiecare loc de joacă. Însă dacă copiii încep să se bată – indiferent dacă cu mâinile sau cu jucăriile, se trag de păr sau lovesc cu picioarele, interveniți. Prindeți piciorul sau mâna, ferm, dar fără a țipa, atenționați copilul, că nu ne comportăm așa și trebuie să-și ceară scuze. Cereți-vă iertare de la copilul străin, părintele acestuia și dacă copilul este suficient de matur (de la 18 luni), încercați să obțineți și de la el un „meu” sau „ialtă”.
3. Certarea copiilor de către un părinte străin
Dacă un părinte străin va certa copilul Dvs. (nu contează dacă este justificat sau nu), nu vă impacientați. Apropiați-vă de ei, mulțumiți-i părintelui că supraveghează copiii, luați copilul Dvs. și mergeți mai încolo, unde îi veți explica copilului Dvs. situația. Chiar dacă începe să plângă, în niciun caz să nu începeți să strigații la un străin. Copilul Dvs. s-ar speria și mai mult și v-ar lua ca exemplu, că este în regulă să strigi la alții. Și aceasta nu trebuie să se întâmple în niciun caz!
4. Căzături din neatenție
Cel mai mult îl veți ajuta pe copil astfel, că nu îl veți ajuta. Dacă începe să umble, lăsați-l să cadă. Ideal pe iarbă sau pe o suprafață mai moale. Dacă v-a învăța singur să cadă, vă veți feri de multe accidente – deoarece fiecare căzătură trimite semnal în creier, că copilul a făcut mișcarea incorect și data viitoare va trebui să încerce altfel. Același lucru este valabil și despre ridicarea de la sol, așezarea, încercarea de a se urca pe un obstacol și similare. Interveniți doar în cazul în care căzătura ar pune în pericol viața sau sănătatea copilului.
5. Gustarea pământului și a pietrelor
Sugarul și bebelușii la vârstă fragedă gustă cu plăcere tot ce le vine sub mână. Nu intrați în panică, ci interveniți relativ repede, astfel încât copilul să nu se rănească și să nu se sufoce. Încercați să determinați copilul să scuipe obiectul singur, doar apoi, dacă refuză, folosiți degetele – scoateți cu mișcarea din dreapta spre stânga sau invers, nu introduceți niciodată degetul în gura copilului și nu încercați să scoateți spre față, deoarece puteți împinge accidental obiectul în căile respiratorii. Încercați să abordați copilul cu zâmbet și o față calmă, dacă ar vedea că vă este frică, ar putea să înghită în panică obiectul.
6. Plecarea problematică
Dacă copilul plânge la fiecare plecare de la locul de joacă, acest lucru este frustrant atât pentru el, cât și pentru Dvs. Poate vă veți propune, să nu mai mergeți în acel loc de joacă, să nu vă enervați inutil. Nu faceți acest lucru, inutil vă veți lipsi de clipele frumoase și nu veți învăța (amândoi), cum să procedați în astfel de cazuri. Hai să vedem. Deja acasă explicați-i copilului, că mergeți la locul de joacă să vă dați cu leagănul și APOI mai mergeți la o scurtă plimbare spre casă. Cu toate că copiii mici cunosc doar AICI și ACUM, treptat vor învăța să priceapă înțelesul cuvintelor și succesiunea temporală. La locul de joacă îi spuneți copilului, cu mult timp înainte de plecare, că poate să-și aleagă ultima atracție (de exemplu toboganul), poate să se dea de trei ori și veți pleca acasă. Împreună numărați cele trei încercări, apoi faceți-le cu mâna toboganelor și copiilor și plecați liniștiți acasă.
Dacă copilul începe să protesteze, aplecați-vă la el și repetați-i ce ați convenit, chiar dacă îl cuprinde furia, încercați să acționați calm și să repetați ceea ce va-ți promis. Dacă nu ajută nimic, luați copilul în brațe și duceți-l o bucată de drum. Dacă nu se opune, puteți să-l îmbrățișați și să-i șoptiți la ureche că veți merge din nou la locul de joacă și cât sunteți de bucuroasă, că îi va place acolo. Treptat situația se va calma și, în mod paradoxal, cu cât se va repeta mai des, cu atât mai bine va face copilul dar și Dvs. față.
